0
O ventilă termostatică de amestec este un dispozitiv care combină apa caldă cu apa rece pentru a obţine apă la o temperatură reglată. Ajustarea proporţiei de amestec se realizează automat, prin intermediul unui element sensibil la temperatură.
Acest tip de ventilă este utilizat în instalaţiile de apă caldă menajeră (ACM), dar există şi variante destinate circuitelor de încălzire. Deşi principiul de funcţionare este asemănător, condiţiile de utilizare şi caracteristicile tehnice pot fi diferite.
De exemplu, într-o instalaţie cu boiler de acumulare, apa stocată poate avea o temperatură mai ridicată decât cea dorită la punctele de consum. O ventilă termostatică de amestec adecvată poate combina apa din boiler cu apă rece, pentru a furniza apă la o temperatură inferioară celei din rezervor.
Într-un circuit de încălzire prin pardoseală, o ventilă de amestec potrivită aplicaţiei poate contribui la obţinerea temperaturii de tur necesare circuitului, atunci când sursa de căldură furnizează apă la o temperatură mai ridicată.
Important: ventila nu produce apă caldă şi nu încălzeşte apa. Funcţia sa este să regleze temperatura amestecului în limitele debitului, presiunilor şi temperaturilor pentru care a fost proiectată.
Funcţionarea unei ventile termostatice mecanice se bazează pe reacţia unui element termosensibil la temperatura apei amestecate.
În multe construcţii, acest element utilizează un material care îşi modifică volumul în funcţie de temperatură. Mişcarea rezultată acţionează un mecanism intern care schimbă proporţia dintre apa caldă şi apa rece.
Reglarea se realizează fără alimentare electrică externă, în cazul ventilelor termostatice mecanice obişnuite.
Atunci când temperatura apei de la ieşire depăşeşte valoarea de reglaj, elementul termosensibil reacţionează şi modifică poziţia mecanismului intern.
Într-o configuraţie obişnuită, debitul de apă caldă este redus în raport cu cel de apă rece, astfel încât temperatura amestecului să scadă.
Mişcarea exactă a componentelor depinde de construcţia ventilei.
Dacă temperatura amestecului scade sub valoarea reglată, mecanismul termostatic modifică proporţia debitelor în sens invers.
În condiţii normale de funcţionare, aceasta permite creşterea contribuţiei apei calde la amestec.
Reglarea continuă atât timp cât există condiţiile hidraulice şi termice necesare funcţionării.
Nu.
O ventilă termostatică poate compensa anumite variaţii ale temperaturilor şi presiunilor de alimentare, dar numai în limitele declarate de producător.
La debite foarte mici, diferenţe mari de presiune sau temperaturi de alimentare necorespunzătoare, performanţa de reglare poate fi afectată.
De aceea, expresia „temperatură constantă” trebuie înţeleasă ca reglare în cadrul unor toleranţe, nu ca menţinere matematic exactă în orice situaţie.
O ventilă termostatică de amestec cu trei căi, utilizată pentru combinarea apei calde şi reci, are în mod obişnuit două intrări şi o ieşire.
Prin acest racord intră apa cu temperatura mai ridicată.
Într-o instalaţie ACM, sursa poate fi un boiler, un rezervor de acumulare sau un alt echipament de preparare a apei calde.
Prin acest racord intră apa cu temperatura mai scăzută, utilizată pentru reducerea temperaturii amestecului.
Într-o instalaţie ACM, aceasta provine de regulă din alimentarea cu apă rece.
Prin acest racord este furnizată apa rezultată din amestecarea celor două debite.
Marcajele exacte diferă între producători. Unele modele folosesc litere, altele simboluri sau indicaţii grafice.
Atenţie: racordul pentru apă rece nu trebuie confundat cu returul unui circuit de recirculare ACM. Recircularea este o funcţie hidraulică distinctă şi necesită o schemă de conectare adecvată.
Ambele pot modifica proporţia dintre două fluxuri de apă, dar mecanismul de control este diferit.
Utilizează un element termosensibil intern pentru reglarea automată.
În configuraţia mecanică obişnuită, nu necesită alimentare electrică pentru funcţia de amestec.
Este utilizată în aplicaţii în care se doreşte reglarea temperaturii fără un sistem electronic de comandă.
Utilizează un dispozitiv de acţionare, de regulă comandat de un regulator electronic.
Poziţia vanei poate fi modificată în funcţie de semnalele primite de la senzori şi de strategia de control.
O asemenea soluţie poate fi folosită, de exemplu, în instalaţii de încălzire cu reglare în funcţie de temperatura exterioară, dacă sistemul este proiectat pentru această funcţie.
Alegerea depinde de aplicaţie.
Pentru limitarea temperaturii apei calde menajere poate fi adecvată o ventilă termostatică destinată acestei utilizări.
Pentru anumite circuite de încălzire care necesită control variabil al temperaturii de tur, o vană motorizată poate oferi funcţii suplimentare.
Cele două soluţii nu trebuie considerate automat interschimbabile.
În instalaţiile ACM, o ventilă termostatică de amestec poate reduce temperatura apei livrate către punctele de consum, prin combinarea apei încălzite cu apă rece.
Aplicaţia este relevantă în special atunci când apa este acumulată într-un rezervor la o temperatură mai ridicată decât cea dorită pentru utilizare.
Un boiler de acumulare poate stoca apă la o temperatură stabilită prin propriul sistem de control.
Ventila termostatică poate fi instalată într-o configuraţie adecvată pentru a furniza apă amestecată la o temperatură inferioară celei din rezervor.
Temperatura de stocare şi temperatura de distribuţie trebuie analizate separat.
Reglarea temperaturii la ieşire nu elimină necesitatea măsurilor de control al riscurilor microbiologice din instalaţiile ACM.
O ventilă termostatică potrivită poate contribui la limitarea variaţiilor temperaturii apei furnizate.
Totuşi, temperatura efectivă la duş poate fi influenţată de lungimea conductelor, variaţiile de presiune şi alte echipamente montate între ventilă şi punctul de utilizare.
În aplicaţiile în care protecţia împotriva opăririi este esenţială, trebuie ales un dispozitiv cu performanţe şi funcţii de siguranţă documentate pentru utilizarea respectivă.
O ventilă centrală de amestec poate alimenta mai multe puncte de consum, dacă este dimensionată corespunzător.
Trebuie luate în considerare debitele simultane, presiunile disponibile şi caracteristicile instalaţiei.
O singură ventilă centrală nu garantează automat aceeaşi temperatură la fiecare robinet, în orice condiţii.
Circuitele de încălzire prin pardoseală pot necesita temperaturi ale agentului termic diferite de cele utilizate în alte circuite ale instalaţiei.
În anumite configuraţii, o ventilă termostatică de amestec poate combina apa mai caldă provenită de la sursă cu apa de retur, pentru a obţine temperatura de tur necesară circuitului.
Dacă sursa furnizează apă la o temperatură mai ridicată decât cea admisă sau necesară circuitului de pardoseală, amestecarea poate contribui la reducerea temperaturii de alimentare.
Temperatura de tur trebuie stabilită prin proiectarea instalaţiei, ţinând cont de pardoseală, necesarul termic şi echipamentele utilizate.
Nu trebuie presupus acest lucru.
Ventilele destinate apei potabile şi cele destinate circuitelor de încălzire pot avea domenii de reglaj, caracteristici hidraulice şi cerinţe diferite.
Produsul trebuie ales pentru aplicaţia declarată de producător.
Nu.
Ventila reglează proporţia amestecului, în timp ce pompa asigură circulaţia agentului termic în circuitul pentru care este dimensionată.
Într-un grup de amestec pentru încălzire prin pardoseală, cele două componente pot avea roluri complementare.
Principalul avantaj este ajustarea automată a proporţiei dintre cele două fluxuri de apă.
În condiţiile specificate de producător, ventila poate reduce variaţiile temperaturii amestecate fără intervenţii manuale repetate.
În instalaţiile ACM, un model adecvat poate contribui la limitarea temperaturii apei furnizate.
Unele ventile sunt proiectate şi testate pentru aplicaţii care necesită funcţii suplimentare de protecţie la pierderea alimentării cu apă rece.
Totuşi, nu toate modelele oferă acelaşi comportament de siguranţă.
O ventilă termostatică nu trebuie prezentată drept garanţie absolută împotriva opăririi.
Prin compensarea anumitor variaţii ale condiţiilor de alimentare, ventila poate contribui la o temperatură mai stabilă.
Gradul de stabilitate depinde de debitul de funcţionare, presiuni şi caracteristicile produsului.
Ventilele termostatice mecanice obişnuite nu necesită alimentare electrică externă pentru reglarea amestecului.
Acest avantaj nu înseamnă însă că întreaga instalaţie poate funcţiona fără electricitate. Pompele, centralele şi alte echipamente pot avea propriile cerinţe de alimentare.
În anumite instalaţii, ventila permite distribuirea apei la o temperatură mai mică decât cea disponibilă la sursă.
Această funcţie poate fi utilă pentru confort şi pentru adaptarea temperaturii la utilizarea prevăzută.
Nu există o economie universală care să rezulte doar din montarea ventilei.
În anumite situaţii, reglarea automată poate reduce timpul petrecut ajustând manual temperatura şi poate limita consumul inutil de apă.
Totuşi, economia reală depinde de comportamentul utilizatorilor, de configuraţia instalaţiei şi de temperaturile de funcţionare.
Amestecarea apei calde cu apă rece nu trebuie confundată cu producerea unei economii directe de energie termică.
Proporţia dintre apa caldă şi apa rece poate fi estimată printr-un bilanţ termic simplificat.
Pentru două debite de apă, presupunând aceeaşi capacitate termică specifică, densităţi aproximativ egale şi pierderi de căldură neglijabile, relaţia este:
Qcald × (Tcald − Tamestec) = Qrece × (Tamestec − Trece)
Unde:
Presupunem următoarele condiţii:
Raportul dintre debitul de apă caldă şi debitul total se calculează astfel:
Qcald / Qtotal = (Tamestec − Trece) / (Tcald − Trece)
Qcald / Qtotal = (40 − 10) / (60 − 10) = 30 / 50 = 0,60
Rezultă:
Verificare:
(6 × 60 + 4 × 10) / 10 = 40°C
În aceste condiţii teoretice, amestecarea a 6 litri de apă caldă cu 4 litri de apă rece în fiecare minut produce un debit total de 10 l/min la aproximativ 40°C.
Important: acesta este un exemplu de bilanţ termic, nu o recomandare de dimensionare a ventilei. Pentru alegerea produsului trebuie verificate şi debitul minim de reglare, coeficientul Kv/Kvs, presiunile disponibile şi căderea de presiune.
O ventilă termostatică poate modifica proporţia de amestec atunci când temperatura apei calde se schimbă, dacă sunt respectate condiţiile sale de funcţionare.
De exemplu, dacă temperatura apei calde de alimentare scade, ventila poate creşte proporţia acesteia în amestec.
Totuşi, există o limită fizică importantă: temperatura amestecului nu poate fi mai mare decât temperatura apei calde disponibile la intrare.
Dacă apa caldă disponibilă are 35°C, iar temperatura dorită la ieşire este 40°C, ventila nu poate obţine 40°C prin amestecare cu apă rece.
În această situaţie, problema nu poate fi rezolvată prin simpla modificare a reglajului.
Trebuie analizată temperatura furnizată de sursa de apă caldă şi condiţiile instalaţiei.
Dacă presiunea apei reci scade, proporţia efectivă a debitelor se poate modifica.
Ventila poate compensa anumite variaţii, dar capacitatea de reglare depinde de model şi de diferenţele de presiune admise.
La unele produse destinate aplicaţiilor de siguranţă, pierderea alimentării cu apă rece poate determina reducerea sau întreruperea debitului amestecat.
Acest comportament trebuie confirmat în documentaţia tehnică. Nu este o funcţie care poate fi atribuită automat tuturor ventilelor termostatice.
O ventilă termostatică nu poate compensa orice problemă a instalaţiei.
Unele ventile au nevoie de un debit minim pentru a regla corespunzător temperatura.
La debite inferioare celui specificat, temperatura poate deveni instabilă sau reglarea poate fi insuficientă.
Diferenţele dintre presiunea apei calde şi presiunea apei reci pot influenţa proporţia de amestec.
Producătorul poate indica limite pentru presiunea de lucru şi pentru dezechilibrul dintre alimentări.
Ventila trebuie utilizată în intervalele de temperatură admise.
Nu este corect să presupunem că orice model poate primi apă la 90–95°C sau la alte temperaturi ridicate.
Pentru reglare corespunzătoare, anumite modele necesită o diferenţă minimă între temperatura apei calde la intrare şi temperatura amestecului.
Această condiţie trebuie verificată în fişa tehnică.
Calcarul şi impurităţile pot afecta componentele interne, etanşarea şi mişcarea mecanismului termostatic.
De aceea, calitatea apei şi întreţinerea instalaţiei pot influenţa funcţionarea pe termen lung.
Nu toate ventilele termostatice sunt proiectate pentru acelaşi nivel de protecţie.
În aplicaţiile unde riscul de opărire este important, trebuie verificată existenţa funcţiilor de siguranţă adecvate şi conformitatea produsului cu cerinţele relevante.
Reglarea temperaturii nu trebuie confundată cu garantarea siguranţei în orice condiţii de avarie.
Ventila termostatică de amestec este o componentă destinată reglării temperaturii apei prin modificarea automată a proporţiei dintre două fluxuri cu temperaturi diferite.
În varianta mecanică obişnuită, funcţionează fără alimentare electrică externă, utilizând un element sensibil la temperatură.
Poate fi utilizată pentru apă caldă menajeră sau în anumite circuite de încălzire, dar produsul trebuie ales în funcţie de aplicaţia concretă.
Principalele avantaje sunt reglarea automată, posibilitatea limitării temperaturii apei distribuite şi îmbunătăţirea confortului în condiţii corespunzătoare de funcţionare.
Totuşi, ventila nu poate garanta o temperatură perfect constantă, nu elimină orice risc de opărire şi nu produce automat economii de energie.
Verdict practic: înainte de alegerea unei ventile termostatice de amestec, trebuie stabilit dacă aceasta va fi utilizată pentru ACM sau încălzire şi care sunt temperaturile, debitele şi presiunile reale ale instalaţiei. Aceste informaţii reprezintă baza dimensionării corecte şi a unei funcţionări sigure.
Alegerea unei ventile termostatice de amestec nu trebuie făcută doar după diametrul racordurilor sau intervalul de temperatură afişat în descrierea comercială.
Pentru funcţionare corespunzătoare trebuie analizate aplicaţia, debitul necesar, presiunile disponibile, temperaturile de alimentare şi caracteristicile hidraulice ale produsului.
O ventilă subdimensionată poate produce o pierdere de presiune prea mare şi poate limita debitul disponibil. În schimb, o ventilă supradimensionată poate funcţiona în afara domeniului în care producătorul garantează performanţa de reglare, mai ales la debite mici.
Important: dimensionarea trebuie realizată pe baza fişei tehnice a modelului concret. Valorile şi calculele prezentate în continuare sunt exemple orientative, nu recomandări universale pentru toate instalaţiile.
Înainte de alegerea dimensiunii, trebuie stabilit unde va funcţiona ventila.
O instalaţie de apă caldă menajeră şi un circuit de încălzire pot necesita caracteristici diferite, chiar dacă ambele folosesc amestecarea a două fluxuri de apă.
În instalaţiile ACM, ventila amestecă apa caldă provenită de la sursă cu apa rece pentru a obţine temperatura dorită la distribuţie sau la utilizare.
Produsul trebuie să fie adecvat contactului cu apa destinată consumului uman, conform cerinţelor aplicabile şi documentaţiei producătorului.
În funcţie de aplicaţie, poate fi importantă şi existenţa unei funcţii documentate de protecţie la pierderea alimentării cu apă rece.
Într-un circuit de încălzire, ventila poate amesteca apa mai caldă de pe tur cu apa de retur pentru a obţine temperatura necesară circuitului.
Trebuie verificate domeniul de reglaj, debitul, pierderea de presiune şi compatibilitatea cu schema hidraulică.
O ventilă pentru încălzire nu trebuie utilizată automat în instalaţii ACM, iar o ventilă pentru ACM nu trebuie considerată potrivită pentru orice grup de amestec.
În spitale, centre de îngrijire sau alte spaţii cu utilizatori vulnerabili, controlul temperaturii poate necesita dispozitive cu performanţe şi funcţii de siguranţă specifice.
În asemenea aplicaţii, selecţia trebuie corelată cu proiectul şi cu cerinţele aplicabile, nu doar cu temperatura nominală de reglare.
Debitul reprezintă volumul de apă care trece prin ventilă într-o unitate de timp.
În instalaţiile sanitare, acesta este exprimat frecvent în litri pe minut (l/min) sau metri cubi pe oră (m³/h).
Ventila trebuie să poată asigura debitul necesar fără o pierdere de presiune incompatibilă cu funcţionarea instalaţiei.
Relaţia de conversie este:
Q (m³/h) = Q (l/min) × 0,06
De exemplu:
Conversia este utilă deoarece multe fişe tehnice prezintă coeficientul hidraulic Kv sau Kvs folosind m³/h.
Nu toate duşurile şi bateriile sanitare au acelaşi consum.
Debitul real depinde de armături, limitatoarele de debit, presiunea disponibilă şi modul de utilizare.
De aceea, afirmaţii precum „pentru o baie este suficientă o ventilă de 3/4 inch” nu reprezintă o metodă corectă de dimensionare.
Atunci când o ventilă alimentează mai mulţi consumatori, trebuie analizat debitul probabil de funcţionare simultană.
Nu este întotdeauna necesar ca toate punctele de consum să funcţioneze simultan la debitul maxim.
Totuşi, nici utilizarea unui factor arbitrar de simultaneitate nu este recomandată.
Presupunem o instalaţie în care două puncte de consum pot funcţiona simultan:
Dacă ambele funcţionează la debitele presupuse, debitul total este:
Qtotal = 10 + 5 = 15 l/min
Conversia în metri cubi pe oră:
Qtotal = 15 × 0,06 = 0,90 m³/h
În acest exemplu, ventila trebuie evaluată pentru un debit amestecat de 0,90 m³/h.
Ipoteză: debitele de 10 şi 5 l/min sunt valori alese pentru ilustrarea calculului, nu debite standard obligatorii.
Presupunem următoarele debite:
Dacă toate funcţionează simultan:
Qtotal = 9 + 6 + 4 = 19 l/min
Qtotal = 19 × 0,06 = 1,14 m³/h
Acest rezultat reprezintă debitul simultan în scenariul presupus.
Într-o instalaţie reală, debitul de calcul trebuie stabilit prin metoda adecvată proiectului şi utilizării clădirii.
Coeficientul Kv exprimă capacitatea hidraulică a unei armături şi permite corelarea debitului cu pierderea de presiune.
Pentru apă, în condiţiile în care aproximaţia uzuală este aplicabilă, relaţia poate fi scrisă astfel:
Q = Kv × √Δp
Unde:
Relaţia poate fi utilizată şi pentru calculul aproximativ al pierderii de presiune:
Δp = (Q / Kv)²
Atenţie: pentru o ventilă termostatică de amestec, caracteristica hidraulică poate depinde de poziţia mecanismului intern şi de condiţiile de alimentare. Formula simplificată nu înlocuieşte curbele de debit şi presiune furnizate de producător.
Presupunem un debit de 0,90 m³/h şi un coeficient Kv de 1,8 m³/h.
Pierderea de presiune estimată este:
Δp = (0,90 / 1,8)² = 0,25 bar
Rezultatul indică o pierdere de presiune estimată de 0,25 bar pentru condiţiile presupuse.
Nu înseamnă că orice ventilă cu Kv = 1,8 va avea exact aceeaşi comportare în orice instalaţie.
Termenii Kv şi Kvs sunt apropiaţi, dar nu trebuie confundaţi.
Kv caracterizează debitul prin armătură pentru o anumită poziţie sau condiţie de funcţionare.
Kvs reprezintă, în utilizarea obişnuită a termenului, coeficientul de debit corespunzător condiţiei de deschidere nominală sau maximă definite pentru armătură.
Semnificaţia exactă şi metoda de determinare trebuie verificate în documentaţia produsului.
O ventilă termostatică nu funcţionează permanent într-o singură poziţie.
Mecanismul intern modifică proporţia debitelor, iar caracteristica hidraulică efectivă poate varia.
De aceea, Kvs nu trebuie utilizat fără verificarea condiţiilor în care producătorul declară capacitatea de debit.
Dimensiunea racordului este importantă pentru compatibilitatea mecanică şi conectarea la instalaţie.
Totuşi, aceasta nu determină singură capacitatea de debit a ventilei.
Geometria internă, secţiunile de trecere şi mecanismul termostatic influenţează rezistenţa hidraulică.
Două produse cu acelaşi racord pot avea coeficienţi Kv diferiţi.
Prin urmare, alegerea trebuie făcută după caracteristicile hidraulice declarate, nu doar după dimensiunea filetului.
O ventilă cu o capacitate hidraulică insuficientă poate produce o cădere de presiune prea mare la debitul necesar.
Consecinţele pot include reducerea debitului disponibil la consumatori şi funcţionarea în condiţii diferite de cele prevăzute.
O ventilă supradimensionată poate funcţiona frecvent la debite apropiate sau inferioare debitului minim recomandat.
În asemenea condiţii, performanţa de reglare poate fi afectată, în funcţie de model.
Nu este corect să afirmăm că orice ventilă prea mare va produce obligatoriu oscilaţii de temperatură.
Orice armătură introdusă într-un circuit produce o anumită rezistenţă la curgerea apei.
Aceasta se exprimă prin căderea de presiune dintre intrare şi ieşire.
Dacă pierderea de presiune este prea mare, debitul disponibil la punctele de consum poate scădea.
Presupunem, exclusiv pentru calcul, că o ventilă poate fi aproximată printr-un coeficient Kv constant de 2,0 m³/h.
La un debit de 0,60 m³/h:
Δp = (0,60 / 2,0)² = 0,09 bar
La un debit de 1,20 m³/h:
Δp = (1,20 / 2,0)² = 0,36 bar
Debitul s-a dublat, dar pierderea de presiune calculată a crescut de patru ori.
Acest rezultat ilustrează relaţia pătratică dintre debit şi căderea de presiune în modelul simplificat.
Important: pentru dimensionarea reală trebuie utilizate datele hidraulice ale produsului, inclusiv condiţiile specifice celor două intrări.
O ventilă termostatică trebuie să funcţioneze în intervalul de presiune declarat de producător.
Trebuie diferenţiate presiunea maximă admisă, presiunea de lucru şi diferenţele de presiune necesare reglării.
Reprezintă o limită constructivă sau de utilizare declarată pentru produs, în condiţiile specificate.
Nu trebuie confundată cu presiunea optimă pentru reglarea temperaturii.
Unele ventile necesită o anumită presiune diferenţială pentru a asigura debitul şi funcţionarea corespunzătoare.
Valoarea trebuie verificată în documentaţia modelului.
Dacă presiunile de alimentare sunt foarte diferite, proporţia debitelor şi stabilitatea reglării pot fi afectate.
Unele produse au limite declarate pentru raportul sau diferenţa dintre presiunile de intrare.
În anumite instalaţii poate fi necesară echilibrarea presiunilor, dar soluţia trebuie stabilită după analiza sistemului.
Domeniul de reglaj trebuie ales în funcţie de temperatura necesară aplicaţiei.
Nu toate ventilele permit aceleaşi valori de reglare.
În instalaţiile de apă caldă menajeră, temperatura de distribuţie trebuie stabilită ţinând cont de confort, riscul de opărire şi condiţiile igienico-sanitare.
Nu este recomandată folosirea unei valori universale pentru toate locuinţele şi toate punctele de consum.
În special, recomandarea generică de a furniza apă la 50–55°C direct la duş poate crea un risc de opărire.
În circuitele de încălzire prin pardoseală, temperatura necesară depinde de proiect, tipul pardoselii, pierderile termice şi configuraţia instalaţiei.
Ventila trebuie să aibă un domeniu de reglaj compatibil cu temperatura de tur calculată.
Trebuie verificată temperatura maximă pe care produsul o poate suporta la racordul de apă caldă.
Nu trebuie presupus că orice ventilă poate funcţiona cu apă la 90°C sau 95°C.
Unele modele necesită ca apa caldă de alimentare să aibă o temperatură suficient de mare faţă de temperatura amestecului.
Dacă această condiţie nu este respectată, ventila poate să nu atingă temperatura reglată.
Precizia unei ventile termostatice trebuie evaluată în condiţiile în care producătorul declară performanţa.
Nu este suficient să comparăm două produse doar printr-o valoare exprimată în grade Celsius.
O toleranţă indică abaterea admisă faţă de o valoare de referinţă, în condiţii definite.
De exemplu, o abatere de ±2°C nu trebuie interpretată ca o garanţie pentru orice debit, presiune sau variaţie a temperaturii de intrare.
Performanţa poate depinde de debitul utilizat la testare, temperaturile de intrare şi dezechilibrul presiunilor.
Două valori de precizie nu sunt direct comparabile dacă au fost determinate în condiţii diferite.
În aplicaţiile ACM, pierderea alimentării cu apă rece poate reprezenta un risc important dacă apa caldă continuă să fie livrată la o temperatură ridicată.
Anumite ventile termostatice sunt proiectate pentru a reduce sau întrerupe debitul în condiţii de avarie definite.
Totuşi, această funcţie nu este universală.
În funcţie de construcţie şi de condiţiile declarate, mecanismul poate limita sau opri alimentarea cu apă amestecată atunci când intrarea de apă rece devine indisponibilă.
Comportamentul exact trebuie confirmat în documentaţia produsului.
Important: nu orice ventilă cu reglaj termostatic este un dispozitiv de protecţie împotriva opăririi cu performanţe documentate pentru toate situaţiile de avarie.
Materialele influenţează rezistenţa mecanică, compatibilitatea cu apa şi comportamentul în exploatare.
Totuşi, alegerea nu trebuie făcută doar după impresia că un material este mai rezistent decât altul.
Alama este utilizată frecvent pentru corpurile armăturilor sanitare şi termice.
Caracteristicile depind de aliaj, procesul de fabricaţie şi tratamentele aplicate.
Pentru apa destinată consumului uman trebuie verificată adecvarea materialului la utilizarea prevăzută.
Bronzul poate fi utilizat în anumite armături, în funcţie de aplicaţie şi de condiţiile de exploatare.
Nu trebuie presupus că orice produs din bronz este automat superior unuia din alamă.
Anumite ventile pot include componente interne sau externe realizate din materiale polimerice.
Adecvarea acestora depinde de temperaturile admise, presiune, compatibilitatea chimică şi construcţia produsului.
Duritatea apei, impurităţile şi condiţiile chimice pot influenţa depunerile şi comportamentul componentelor.
În instalaţiile cu apă dură, întreţinerea şi protecţia împotriva impurităţilor pot deveni importante.
Nu există o durată de viaţă universală care să poată fi stabilită exclusiv după materialul corpului ventilei.
Pentru alegerea unei ventile termostatice de amestec, documentaţia producătorului reprezintă sursa principală pentru caracteristicile tehnice.
În funcţie de aplicaţie, pot exista standarde şi cerinţe specifice.
EN 1111 se referă la anumite armături sanitare de amestec termostatic, utilizate în condiţiile definite de standard.
Nu trebuie presupus că toate ventilele termostatice de amestec, inclusiv cele centrale pentru instalaţii ACM sau cele pentru încălzire, intră în domeniul său de aplicare.
EN 1287 tratează anumite armături sanitare de amestec termostatic pentru condiţii de presiune diferite de cele acoperite de EN 1111.
Aplicabilitatea trebuie verificată în funcţie de tipul produsului.
În fişa tehnică trebuie căutate informaţii despre:
Manualul poate conţine cerinţe privind poziţia de montaj, sensul de curgere, filtrele, clapetele de sens, echilibrarea presiunilor şi procedura de reglaj.
Aceste instrucţiuni trebuie respectate pentru modelul instalat.
Considerăm o instalaţie ACM pentru care se estimează următoarele condiţii:
Ipoteză: valorile sunt illustrative. Temperatura şi presiunile reale trebuie măsurate sau stabilite prin proiect.
Q = 15 × 0,06 = 0,90 m³/h
Folosim relaţia simplificată:
Kv = Q / √Δp
Kv = 0,90 / √0,20 ≈ 2,01 m³/h
Rezultatul indică un coeficient hidraulic de aproximativ 2,01 m³/h în condiţiile simplificate ale calculului.
Acesta nu reprezintă automat valoarea Kvs minimă necesară pentru orice ventilă termostatică, deoarece caracteristicile de amestec şi condiţiile celor două intrări trebuie verificate separat.
Fracţia de apă caldă este:
Qcald / Qtotal = (40 − 10) / (60 − 10) = 0,60
Rezultă:
Aceste debite sunt utile pentru evaluarea condiţiilor de alimentare pe fiecare intrare.
Produsul selectat trebuie verificat pentru:
Selecţia finală trebuie făcută folosind curbele şi condiţiile declarate de producător.
O ventilă nu trebuie aleasă exclusiv pentru că are un racord de 3/4 inch sau un coeficient Kvs apropiat de rezultatul calculului simplificat.
Diametrul nu indică singur debitul disponibil şi pierderea de presiune.
O ventilă poate avea performanţe diferite la debite mici faţă de cele nominale.
Domeniul de reglaj trebuie să corespundă aplicaţiei şi condiţiilor reale.
Funcţia trebuie confirmată explicit în documentaţia produsului.
Presiunile dezechilibrate pot afecta reglarea şi debitul.
Destinaţia produsului şi adecvarea materialelor trebuie confirmate.
Ventila reglează temperatura prin amestecare, dar nu garantează reducerea consumului energetic.
Dimensionarea unei ventile termostatice de amestec trebuie să înceapă cu identificarea aplicaţiei şi stabilirea debitului necesar.
Diametrul racordului este doar unul dintre criterii. La fel de importante sunt coeficientul Kv/Kvs, pierderea de presiune, debitul minim, presiunile de alimentare şi domeniul de temperatură.
În instalaţiile ACM, trebuie acordată atenţie suplimentară funcţiilor de protecţie împotriva opăririi şi adecvării produsului pentru apa destinată consumului uman.
În circuitele de încălzire, ventila trebuie aleasă în funcţie de schema hidraulică şi de temperatura de tur necesară.
Verdict practic: nu există o dimensiune universală potrivită pentru toate băile sau toate instalaţiile. Alegerea corectă se face pe baza debitului de calcul, a condiţiilor hidraulice şi a fişei tehnice a produsului. Un racord mai mare nu înseamnă automat o reglare mai bună.
Montajul unei ventile termostatice de amestec influenţează direct stabilitatea temperaturii, debitul disponibil şi siguranţa instalaţiei.
Chiar dacă dispozitivul funcţionează mecanic, fără alimentare electrică externă, instalarea nu se reduce la conectarea a trei conducte. Trebuie respectate sensurile de curgere, condiţiile de presiune, cerinţele privind accesoriile şi procedura de reglaj.
În instalaţiile de apă caldă menajeră (ACM), montajul trebuie să ţină cont şi de riscul de opărire, precum şi de condiţiile igienico-sanitare ale sistemului.
În circuitele de încălzire, configuraţia trebuie corelată cu pompele, distribuitoarele şi temperatura de tur necesară.
Important: instalarea şi punerea în funcţiune trebuie realizate de personal competent, conform documentaţiei producătorului şi cerinţelor aplicabile instalaţiei. Instrucţiunile generale de mai jos nu înlocuiesc schema hidraulică a produsului.
O ventilă termostatică de amestec pentru ACM are, în configuraţia obişnuită, două intrări şi o ieşire.
Înainte de montaj trebuie identificate marcajele de pe corpul ventilei şi comparate cu schema producătorului.
Prin racordul H sau HOT intră apa cu temperatura mai ridicată.
Într-o instalaţie cu boiler, această apă provine de regulă din ieşirea de apă caldă a rezervorului.
Prin racordul C sau COLD intră apa cu temperatura mai scăzută.
Aceasta este utilizată pentru obţinerea temperaturii dorite a amestecului.
Prin racordul MIX este distribuită apa rezultată din combinarea celor două debite.
În funcţie de model, marcajele pot fi reprezentate prin litere, simboluri sau săgeţi.
Atenţie: inversarea intrărilor sau conectarea greşită a ieşirii poate afecta funcţionarea şi siguranţa instalaţiei. Nu trebuie presupus că toate ventilele au aceeaşi orientare fizică a racordurilor.
Poziţia de montaj depinde de rolul ventilei în instalaţie.
O ventilă poate fi utilizată pentru amestec centralizat, la ieşirea dintr-un sistem de preparare a apei calde, sau pentru controlul temperaturii într-o zonă de consum, dacă modelul este destinat acestei aplicaţii.
Într-o configuraţie de amestec centralizat, ventila poate primi apă caldă de la boiler şi apă rece din alimentarea instalaţiei.
Ieşirea de apă amestecată alimentează apoi circuitul destinat consumatorilor.
Schema trebuie să includă accesoriile şi măsurile de protecţie prevăzute de producător.
Ventila nu trebuie să împiedice funcţionarea dispozitivelor de siguranţă ale boilerului, inclusiv evacuarea apei prin supapele prevăzute pentru protecţia echipamentului.
În anumite aplicaţii, reglarea temperaturii poate fi realizată mai aproape de punctul de utilizare.
Alegerea depinde de caracteristicile produsului, debitul necesar şi cerinţele de siguranţă.
O ventilă centrală şi o baterie termostatică de duş nu trebuie considerate automat echivalente.
Ventila trebuie instalată într-o poziţie care permite reglarea, verificarea temperaturii şi efectuarea operaţiunilor de întreţinere prevăzute.
Nu este recomandată ascunderea definitivă a dispozitivului într-un spaţiu inaccesibil.
În funcţie de model şi de configuraţia instalaţiei, pot fi necesare componente suplimentare.
Acestea trebuie selectate conform schemei hidraulice şi instrucţiunilor producătorului.
Robinetele de izolare pot facilita intervenţiile de verificare şi întreţinere fără golirea inutilă a unor porţiuni extinse ale instalaţiei.
Poziţionarea lor trebuie să permită intervenţia în siguranţă.
Particulele solide pot afecta mecanismul intern şi etanşarea ventilei.
Unele modele necesită filtre pe alimentări sau includ elemente de filtrare.
Prezenţa şi tipul acestora trebuie confirmate în documentaţie.
Diferenţele de presiune dintre alimentarea cu apă caldă şi cea cu apă rece pot favoriza circulaţii nedorite între circuite.
În funcţie de configuraţie, pot fi necesare clapete de sens sau alte dispozitive de protecţie împotriva refluxului.
Nu trebuie presupus că orice ventilă termostatică include deja aceste componente.
Dacă presiunile disponibile depăşesc limitele admise sau există dezechilibre semnificative, poate fi necesară o soluţie de reglare a presiunii.
Reductorul de presiune este o componentă distinctă de ventila termostatică de amestec.
Nu trebuie atribuită automat ventilei funcţia de reducere a presiunii.
În anumite configuraţii, existenţa unor puncte accesibile pentru măsurarea temperaturii şi presiunii facilitează verificarea funcţionării.
Acestea pot fi utile atât la punerea în funcţiune, cât şi la diagnosticarea problemelor ulterioare.
Înainte de instalare trebuie verificate starea conductelor, compatibilitatea racordurilor şi condiţiile de funcţionare.
Temperatura maximă a apei calde trebuie să se încadreze în limitele admise pentru ventilă.
De asemenea, trebuie verificată diferenţa minimă dintre temperatura apei calde şi temperatura amestecului, dacă producătorul o specifică.
Presiunile de alimentare trebuie să respecte intervalele declarate.
Un dezechilibru important între apa caldă şi cea rece poate afecta reglarea.
Conductele trebuie pregătite şi, după caz, spălate conform procedurilor adecvate, pentru a evita introducerea impurităţilor în mecanismul ventilei.
Nu există o regulă universală potrivit căreia instalaţia trebuie lăsată sub presiune timp de 15–20 de minute cu un capac de protecţie montat.
Capacele, dopurile şi elementele de protecţie trebuie manipulate exclusiv conform instrucţiunilor producătorului.
Înainte de strângerea definitivă a racordurilor, trebuie confirmată corespondenţa dintre conducte şi marcajele ventilei.
Nu trebuie utilizată poziţia fizică a racordurilor ca unic criteriu de identificare.
Într-un circuit de încălzire, ventila termostatică de amestec poate fi utilizată pentru reglarea temperaturii agentului termic livrat către distribuitor.
Configuraţia este diferită de cea a unei instalaţii ACM.
Într-o schemă adecvată, apa mai caldă provenită de la sursă este combinată cu apa de retur a circuitului.
Scopul este obţinerea temperaturii de tur necesare încălzirii prin pardoseală.
Proporţia de amestec este modificată de mecanismul termostatic în funcţie de temperatura rezultată.
În anumite grupuri de amestec, pompa asigură circulaţia agentului termic prin circuitele de pardoseală.
Ventila reglează temperatura amestecului, dar nu înlocuieşte pompa.
Poziţia pompei şi traseele hidraulice trebuie stabilite prin schema de proiectare.
Un circuit de încălzire prin pardoseală poate necesita măsuri suplimentare de limitare a temperaturii.
O ventilă termostatică nu trebuie considerată automat singurul dispozitiv de protecţie al circuitului.
Trebuie respectate limitele echipamentelor, ale sistemului de pardoseală şi condiţiile proiectului.
Ventilele pot avea configuraţii interne şi cerinţe de montaj diferite.
O schemă potrivită pentru un anumit model nu este automat valabilă pentru alt produs.
Trebuie utilizată schema recomandată pentru echipamentul concret.
Recircularea ACM este utilizată în anumite instalaţii pentru a reduce timpul de aşteptare până la sosirea apei calde la punctele de consum.
Integrarea unei ventile termostatice într-un sistem cu recirculare necesită atenţie suplimentară.
Într-o instalaţie fără recirculare, apa circulă spre consumatori atunci când există cerere.
Într-un sistem cu recirculare, o pompă poate menţine circulaţia apei printr-un circuit dedicat.
Acest lucru modifică debitele şi temperaturile existente în instalaţie.
Nu trebuie aplicată o asemenea regulă generală.
Poziţionarea ventilei şi conectarea returului de recirculare depind de schema hidraulică, de produs şi de strategia de control a temperaturii.
Unele configuraţii necesită conexiuni suplimentare pentru a evita circulaţiile nedorite sau funcţionarea incorectă a amestecului.
Nu.
Recircularea poate îmbunătăţi disponibilitatea apei calde la punctele de consum, dar poate creşte pierderile termice ale distribuţiei şi consumul electric al pompei.
Rezultatul energetic depinde de izolaţia conductelor, durata funcţionării, temperaturi şi strategia de comandă.
Ventila termostatică de amestec nu elimină automat aceste pierderi.
După instalare, ventila trebuie reglată şi verificată în condiţiile prevăzute de producător.
Poziţia elementului de reglaj nu trebuie confundată cu temperatura efectivă a apei la ieşire.
Înainte de reglaj trebuie confirmate disponibilitatea apei calde şi reci, presiunile corespunzătoare şi temperatura sursei.
Dacă apa caldă este prea rece pentru temperatura de amestec dorită, ventila nu poate compensa această limitare.
Unele modele folosesc un buton rotativ, altele un şurub de reglaj sau un mecanism protejat prin capac.
Procedura de reglare trebuie urmată conform manualului.
Nu trebuie presupus că toate ventilele au o scală directă în grade Celsius.
Temperatura trebuie verificată după ce instalaţia a ajuns în condiţiile de funcţionare prevăzute pentru reglaj.
Timpul necesar depinde de configuraţie, debit şi instrucţiunile produsului.
Nu există un interval universal de aşteptare valabil pentru toate ventilele.
Temperatura apei amestecate trebuie verificată cu un instrument de măsurare adecvat.
În instalaţiile ACM, este important să se stabilească dacă măsurarea se face la ieşirea ventilei sau la punctul de utilizare.
Aceste temperaturi pot fi diferite.
Dacă temperatura măsurată nu corespunde valorii urmărite, reglajul trebuie corectat conform procedurii producătorului.
După ajustare, temperatura trebuie verificată din nou.
În funcţie de aplicaţie şi de procedura de punere în funcţiune, poate fi necesară verificarea temperaturii la mai multe condiţii de debit.
O temperatură corespunzătoare la un singur debit nu demonstrează automat performanţa în toate situaţiile.
Temperatura potrivită depinde de utilizare, configuraţia instalaţiei şi cerinţele de siguranţă.
Nu trebuie confundate temperatura de acumulare, temperatura de distribuţie şi temperatura efectivă la punctul de consum.
Temperatura de acumulare este controlată de echipamentul de preparare a apei calde.
Aceasta trebuie stabilită ţinând cont de documentaţia echipamentului şi de măsurile necesare pentru controlul riscurilor microbiologice.
Ventila poate reduce temperatura apei distribuite prin amestecarea cu apă rece.
Valoarea de reglaj trebuie aleasă pentru aplicaţia concretă.
Temperatura efectivă la punctul de consum poate fi influenţată de alte armături, de pierderile termice şi de condiţiile hidraulice.
O temperatură de 50–55°C la duş nu trebuie recomandată generic, deoarece poate produce opăriri.
În spaţiile utilizate de copii, persoane în vârstă sau persoane cu mobilitate redusă, controlul riscului de opărire necesită o atenţie deosebită.
Verificarea trebuie să urmărească atât temperatura amestecului, cât şi stabilitatea funcţionării în condiţiile prevăzute.
Temperatura măsurată trebuie comparată cu reglajul şi cu toleranţele declarate pentru model.
O abatere nu indică automat defectarea ventilei.
Pot exista probleme ale sursei de apă caldă, ale presiunilor sau ale debitului.
Un debit insuficient poate indica o problemă de alimentare, un filtru colmatat, o pierdere de presiune prea mare sau o dimensionare necorespunzătoare.
Diagnosticul trebuie făcut pentru întregul circuit.
Dacă temperatura oscilează, trebuie analizate variaţiile de presiune, debitul minim de reglare şi comportamentul sursei de apă caldă.
Nu toate oscilaţiile sunt provocate de mecanismul termostatic.
Dacă produsul include funcţii documentate de protecţie la pierderea alimentării cu apă rece, acestea trebuie verificate conform procedurii producătorului.
Testele care implică temperaturi ridicate sau modificări ale alimentării trebuie realizate în condiţii controlate, de personal competent.
Dacă temperatura apei amestecate este mai mare decât cea dorită, pot exista mai multe cauze.
Poziţia mecanismului de reglare trebuie verificată conform instrucţiunilor.
Un dezechilibru al presiunilor poate modifica proporţia efectivă a amestecului.
Racordarea necorespunzătoare poate afecta funcţionarea.
Depunerile, impurităţile sau uzura pot împiedica reglarea corectă.
Important: dacă există risc de opărire, utilizarea punctului de consum trebuie întreruptă până la identificarea şi remedierea problemei.
Dacă temperatura apei calde de intrare este sub valoarea urmărită la ieşire, ventila nu poate obţine temperatura dorită prin amestecare.
O restricţie pe alimentarea cu apă caldă poate afecta proporţia amestecului.
Diferenţele mari dintre alimentări pot influenţa funcţionarea.
Un domeniu de reglaj necorespunzător sau un debit aflat în afara condiţiilor declarate poate afecta rezultatul.
Oscilaţiile pot apărea din cauza interacţiunii dintre ventilă şi restul instalaţiei.
Dacă debitul se află sub limita minimă declarată, reglarea poate deveni instabilă.
Deschiderea şi închiderea altor consumatori poate modifica presiunile disponibile.
Unele echipamente de preparare a ACM pot furniza apă cu temperatură variabilă în anumite condiţii de funcţionare.
Ventila poate compensa numai variaţiile pentru care a fost proiectată.
În anumite situaţii, o ventilă prea mare poate funcţiona frecvent la debite inferioare domeniului recomandat.
Acest lucru poate afecta calitatea reglării.
Întreţinerea este importantă pentru menţinerea performanţei şi identificarea eventualelor probleme.
Intervalele şi procedurile trebuie stabilite conform documentaţiei producătorului şi condiţiilor de exploatare.
Temperatura apei amestecate trebuie verificată conform programului de întreţinere aplicabil instalaţiei.
Nu există un prag universal de abatere de 5°C care să impună automat înlocuirea ventilei.
Dacă instalaţia include filtre, acestea trebuie verificate şi curăţate conform instrucţiunilor.
Filtrele colmatate pot reduce debitul şi pot influenţa presiunile de alimentare.
Depunerile pot afecta mecanismul intern şi secţiunile de trecere.
Metoda de curăţare trebuie să fie compatibilă cu materialele şi cu instrucţiunile producătorului.
Nu este recomandată utilizarea generică a acidului acetic sau a altor soluţii de decalcifiere fără confirmarea compatibilităţii.
Racordurile şi corpul ventilei trebuie inspectate pentru identificarea eventualelor pierderi de apă.
Orice intervenţie trebuie efectuată după izolarea şi depresurizarea corespunzătoare a circuitului, conform procedurii de lucru.
Unele modele permit înlocuirea cartuşului termostatic sau a altor componente.
Altele pot necesita înlocuirea întregului dispozitiv.
Posibilităţile de reparare trebuie verificate în documentaţia produsului.
Durata de utilizare depinde de construcţia produsului, calitatea apei, temperaturi, presiuni şi întreţinere.
Nu există un interval universal de 8–15 ani care să poată fi atribuit tuturor ventilelor termostatice.
Înlocuirea poate fi necesară dacă dispozitivul nu mai poate asigura funcţiile declarate, dacă prezintă deteriorări sau dacă producătorul prevede o anumită limită de utilizare.
Decizia trebuie luată după diagnosticarea instalaţiei şi verificarea posibilităţilor de reparare.
Racordurile trebuie identificate după marcajele şi schema produsului.
Diametrul racordului nu înlocuieşte verificarea debitului şi a caracteristicilor hidraulice.
Dezechilibrul presiunilor poate afecta temperatura amestecului.
Particulele solide pot afecta mecanismul intern.
Produsul trebuie să fie adecvat aplicaţiei şi condiţiilor de utilizare.
Temperatura trebuie verificată prin măsurare.
Temperaturile ridicate pot creşte riscul de opărire.
Reglarea funcţionează în limitele tehnice ale produsului.
Lipsa accesului poate îngreuna reglarea, verificarea şi întreţinerea.
Recircularea necesită o schemă hidraulică adecvată.
Substanţele incompatibile pot deteriora materialele şi etanşările.
Funcţiile de siguranţă trebuie confirmate pentru modelul concret şi pentru condiţiile de utilizare.
O ventilă termostatică mecanică obişnuită nu necesită alimentare electrică externă pentru reglarea amestecului.
Totuşi, alte componente ale instalaţiei pot necesita electricitate.
Nu automat.
Trebuie verificate compatibilitatea cu instalaţia, temperaturile, presiunile, debitele şi schema de conectare.
Nu există o economie garantată.
Ventila poate îmbunătăţi controlul temperaturii şi poate reduce anumite pierderi asociate reglării manuale, dar rezultatul depinde de utilizarea instalaţiei.
Numai dacă producătorul declară explicit compatibilitatea cu ambele aplicaţii şi sunt îndeplinite condiţiile tehnice.
Comportamentul depinde de model.
Anumite ventile pot reduce sau întrerupe debitul în condiţii definite, dar această funcţie nu este universală.
Ventila nu poate produce o temperatură a amestecului mai mare decât cea a apei calde disponibile la intrare.
Nu se poate stabili doar după diametrul racordului.
Trebuie verificat debitul necesar, coeficientul hidraulic şi pierderea de presiune.
Cauzele pot include variaţiile presiunii, debitul prea mic, temperatura instabilă a sursei sau probleme ale mecanismului termostatic.
Nu este recomandată utilizarea unei soluţii de curăţare fără verificarea compatibilităţii cu materialele şi a procedurii producătorului.
Frecvenţa trebuie stabilită conform manualului, condiţiilor de exploatare şi cerinţelor aplicabile instalaţiei.
Nu în toate situaţiile.
O ventilă centrală de amestec şi o baterie termostatică de duş pot avea funcţii, caracteristici şi cerinţe de siguranţă diferite.
Înainte de utilizarea instalaţiei, trebuie verificate următoarele aspecte:
Ventila termostatică de amestec este o componentă utilă pentru reglarea automată a temperaturii apei în instalaţiile de apă caldă menajeră şi în anumite circuite de încălzire.
Funcţionarea sa se bazează pe modificarea proporţiei dintre două fluxuri de apă cu temperaturi diferite.
În cazul ventilelor mecanice obişnuite, reglarea nu necesită alimentare electrică externă.
Totuşi, performanţa depinde de dimensionare, temperaturile de alimentare, presiuni, debit şi montaj.
În instalaţiile ACM, alegerea trebuie să ţină cont şi de riscul de opărire, de adecvarea materialelor şi de condiţiile igienico-sanitare.
În circuitele de încălzire, ventila trebuie integrată într-o schemă hidraulică potrivită, fără a înlocui celelalte componente de circulaţie şi protecţie.
Reglajul trebuie verificat prin măsurarea temperaturii, iar întreţinerea trebuie efectuată conform instrucţiunilor producătorului.
Verdict final: o ventilă termostatică de amestec corect aleasă şi instalată poate îmbunătăţi controlul temperaturii şi confortul utilizării. Nu garantează însă o temperatură perfect constantă, economii de energie sau eliminarea completă a riscului de opărire. Pentru rezultate corespunzătoare, selecţia trebuie făcută pe baza caracteristicilor tehnice ale produsului şi a condiţiilor reale ale instalaţiei.
